Програма для загальноосвітніх навчальних закладів (класів) з поглибленим вивченням румунської мови



Скачати 241.04 Kb.
Дата конвертації04.12.2016
Розмір241.04 Kb.
ТипПрограма
ПРОЕКТ

Румунська мова

8-9 КЛАСИ

ПРОГРАМА ДЛЯ ЗАГАЛЬНООСВІТНІХ

НАВЧАЛЬНИХ ЗАКЛАДІВ (КЛАСІВ) З ПОГЛИБЛЕНИМ ВИВЧЕННЯМ РУМУНСЬКОЇ МОВИ

УКЛАДАЧІ:

ГОВОРНЯН Л. С.

ПОПА М. К.

БУРЛА М. К.

Пояснювальна записка
Програма з румунської мови (8-9 класи) для загальноосвітніх закладів з поглибленим вивченням румунської мови була розроблена відповідно до Державного стандарту базової і повної загальної середньої освіти, затвердженого постановою Кабінету Міністрів України від 23.11.2011 № 1392.

У ній ураховано суспільні функції, взято до уваги специфіку навчального предмета, що має виразні інтегративні функції, здатність справляти різнобічний навчальний, розвивальний і виховний впливи на учнів, сприяти формуванню особистості, готової до активної, творчої діяльності у всіх сферах життя демократичного суспільства, сучасні організаційні форми, методи і технології навчання української мови, визначено стратегічні напрями (змістові лінії: мовна, мовленнєва, соціокультурна, діяльнісна) та основоположні дидактичні принципи: взаємозв'язку навчання, виховання і розвитку; демократизації і гуманізації; особистісної орієнтації; комунікативно-діяльнісний; органічного поєднання навчання мови й мовлення; здійснення поліфункціональності рідної мови у процесі навчання; практичної спрямованості навчання, які покладено в основу побудови змісту базових програм з румунської мови для учнів 8-9 класів.



Головна мета навчання румунської мови у загальноосвітніх закладах полягає у виробленні в учнів мовленнєвих (комунікативних) умінь і навичок для майбутньої освітньої та суспільної діяльності. Такі уміння стануть навичками лише за умов належних знань фонетичної, лексичної та граматичної систем румунської мови, їх особливостей у порівнянні зі знаннями з української мови.

Для досягнення основної освітньої мети в загальноосвітніх навчальних закладах (класах) з поглибленим вивченням румунської мови у 8-9 класах найбільш відповідними є комунікативно-функціональній, особистісно орієнтований, соціокультурний і компетентнісний підходи до навчання румунської мови.

Кожен із курсів для певного класу складається з чотирьох змістових ліній (мовленнєвої; мовної; соціокультурної і діяльнісної, або стратегічної).

Завданнями поглибленого вивчення румунської мови є:

• вироблення в учнів компетенцій комунікативно виправдано користуватися засобами мови в різних життєвих ситуаціях:

• ознайомлення з мовною системою як основою для формування мовних умінь і навичок - орфоепічних, граматичних, лексичних, правописних, стилістичних;

• формування духовного світу учнів, цілісних світоглядних уявлень, загальнолюдських орієнтирів, тобто прилучення через мову до культурних надбань румунського народу і людства загалом.

Програмою для поглибленого вивчення румунської мови у 8-9 класах,
крім вивчення тем, визначених програмою основного курсу, передбачено
засвоєння учнями окремих синтаксичних понять (предикативність, типи під-
рядного зв'язку, інфінітивні та узагальнено-особові речення, слова-речення.
невласне пряма мова, період та ін.), ознайомлення з деякими важливими для
практики спілкування відомостями (способи вираження головного члена в
односкладних реченнях, умови відокремлення другорядних членів, змістові
відношення у складносурядному реченні: лексичні, лексично-морфологічні й
синтаксичні засоби зв'язку в тексті тощо); розширення кола виучуваних питань,
пов'язаних з удосконаленням культури мовлення учнів.

Розроблена програма ґрунтується на реалізації сучасних освітніх технологій. Це сприяє розвиткові розумових здібностей сучасних учнів, їхньої пізнавальної активності, самостійності, формуванню комунікативної компетенції за вимогами часу.


Структура програми:

  • мовленнєва лінія;

  • мовна лінія;

  • соціокультурна лінія;

  • діяльнісна лінія.


Навчальні завдання:

  • виховання в учнів почуття національної свідомості;

  • сприяння підвищенню мотивації знань з румунської мови та вдосконалення теоретичних, практичних тем у зіставленні зі знаннями з української мови як державної мови України;

  • формування комунікативної, мовної, мовленнєвої, предметної, прагматичної, соціокультурної компетентності учнів;

  • розкриття краси і багатства румунської мови, її функціональних образно-виражальних та емоційно-естетичних можливостей;

  • створення умов для практичного засвоєння учнями основних мовних понять, їх визначень, літературних норм (лексичних, орфоепічних, граматичних, стилістичних) та правил;

  • формування в учнів умінь користуватися засобами румунської мови у різних мовленнєвих ситуаціях відповідно до мети спілкування;

  • уміння адекватно використовувати досвід, набутий у вивченні румунської мови, розглядаючи його як засіб усвідомленого оволодіння державною мовою;

  • вироблення навичок контролювати своє мовлення з метою недопущення різних помилок.

Естетичне виховання в процесі вивчення румунської мови – це цілеспрямоване формування усвідомлення функціональної необхідності якісних ознак мовлення, розвиток в учнів потреби самовдосконалення в естетичності власного мовлення.

У процесі навчання румунської мови учні мають набути вміння самостійно здобувати знання, працювати з навчальною літературою, словниками, довідниками, контролювати правильність і точність своєї мовленнєвої діяльності.

Якщо вивчається матеріал, подібний своїм змістом в румунській і українській мовах (наприклад синоніми, антоніми тощо), то обсяг теоретичних відомостей має бути мінімальним, пояснення – лаконічним. Це дозволить вивільнити час для роботи над складнішими темами, більше уваги приділяти вправам з розвитку мовлення.

Матеріал для вправ і завдань необхідно добирати з пізнавальною, навчальною метою, виховуючи повагу як до рідної румунської, так і до державної – української мови. Формування завдань повинно нести проблемний характер, спрямований на розвиток пізнавальної активності й самостійності учнів.

У програмі подано орієнтовний розподіл годин. Учитель, у разі потреби, може внести свої корективи, не скорочуючи при цьому кількості уроків розвитку мовлення.



Notă de prezentare
Programa școlară la limba română pentru clasele 8-9 ale instituțiilor de învățământ general cu limba română de predare (studiu aprofundat al limbii române) a fost alcătuită în baza „Standartelor de stat pentru școala de bază și școala medie”, întărite de dispoziția Cabinetului de Miniștri al Ucrainei din 23.11.2011 nr. 1392.

În programă se iau în considerare funcțiile sociale, ținând seama de specificul obiectului de predare, care are funcții distincte integrative, capacitatea de a dezvolta ți altoi la elevi educaționale, de dezvoltare și educaționale pe studenți, să promoveze individ, gata să fie activ și activitatea creatoare în toate sferele societății democratice. Programa de față are la bază modelul comunicativ-funcțional, model ce presupune dezvoltarea integrată a capacităților de receptare orală, de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă.



Obiectivul fundamental al studierii limbii române în școală este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, exprimându-și gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om, să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viața de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare.

Primul compartiment al programei, comunicarea, preconizează dezvoltarea în fuziune a deprinderilor integratoare: înțelegerea după auz (audierea), vorbirea, citirea, dezvoltarea capacităților de receptare și de exprimare.

Activitățile de comunicare vor porni de la receptare (audierea, citirea textelor de diferite stiluri), apoi vor trece la reproducerea textelor citite anterior (expuneri orale și scrise, selective, succinte), treptat se va ajunge la întocmirea compozițiilor proprii (descrieri, narațiuni, opinii, răspunsuri desfășurate la întrebări, caracterizare de personaj ș.a.). Programa oferă posibilități de formare a abilităților pentru realizarea vorbirii monologate și a celei dialogate (orală și scrisă).

Programa de limba română (studiu aprofundat) pentru clasele 8-9 conține un model comunicativ-funcțional adecvat acestei disciplini școlare și competențelor comunicative ale elevilor.



Componența lingvistică a standartelor cuprinde următoarele linii de conținut: comunicativă, lingvistică, socioculturală și de activitate (strategică).

Conținutul componentei lingvistice altoiește dragostea pentru studierea limbii materne, respectul pentru limba ucraineană ca limbă de stat și pentru limbile moderne ca sursă de îmbogățire spirituală.

În școală de bază (clasele 5-9) obiectivul esențial al conținutului componentei lingvistice este orientat spre formarea capacităților și deprinderilor de utilizare a mijloacelor lingvistice în toate tipurile de comunicare.

Mijloc esențial de comunicare interumană, fundament de expresie a gândirii, a sentimentelor și gradului de civilizație, element component definitiv al unei etnii – studierea limbii române în școală are un rol determinant în formarea personalității umane.

În procesul studierii se descoperă realitatea, istoria propriului popor și altor popoare, se altoiește o atitudine tolerantă față de diverse popoare, se formează concepții umaniste despre lume și idei moral-estetice, se descoperă valorile naționale și universale.



Programa prezintă parcursul didactic al disciplinii într-o interpretare modelată și adecvată cerințelor timpului și imperativelor societății contemporane în continuă schimbare precum și demersul educațional modern.

Structura programei:

  1. Conținuturile învățării:

  • linia comunicativă;

  • linia lingvistică;

  • linia socioculturală;

  • linia de activitate (strategică).

  1. Cerințele de stat față de nivelul pregătirii generale a elevilor.


Obiectivele fundamentale a studierii aprofundate în clasele 8-9 sunt:

  • dezvoltarea gândirii și a competenței de rezolvare a problemelor lingvistice;

  • învățarea limbii se va realiza în dialog cu ceilalți datorită interacțiunilor succesive cu anturajul familial și social, axată pe corectitudine și toleranță;

  • lărgirea sferei de cunoaștere, descoperirea frumosului artistic și natural;

  • modelarea treptată a personalității;

  • formarea unei atitudini grijulii față de natura;

  • orientarea conștientă spre o profesie;

  • formarea unei concepții pozitive despre lume și despre sine;

  • altoirea încrederii într-o înserire de succes în societate.

Programa prevede predarea și învățarea limbii sub aspect funcțional în varianta orală sau scrisă, normativă și lirerară. Se va orienta spre aplicarea funcțoinală a noțiunilor gramaticale și spre crearea unor mesaje efective de comunicare. Cu acest scop se vor îndeplini exerciții de tip analitic (motivarea, diferențierea, descrierea, recunoașterea, gruparea) și exerciții cu caracter creativ (adăugarea, schimbarea, exemplificarea). Totodată se va ține cont de următoarele aspecte: ortoepic, ortografic, de punctuație.

Pentru consolidarea cunoștințelor urmează să fie efectuată repetarea și generalizarea cunoștințelor acumulate anterior.

Valorile stilistice vor fi studiate mai efectiv în baza textelor literare prevăzute de programa clasei a 6-a, precum și a textelor nonliterare.

Linia socioculturală se va realiza la toate lecțiile de limbă, de comunicare și în activitatea extrașcolară ca element al procesului educativ.

Cunoștințele, deprinderile și perceperile elevilor vor fi evaluate după Criteriile Ministerului Învățământului și Științei, Tineretului și Sportului din Ucraina.



În programă este dat numărul orientativ de ore. În caz necesar, profesorul poate face corectările sale, fără a micșora numărul orelor de comunicare.


Clasa a 8-a

(105 ore, 3 ore pe săptămână, disponibile – 3 ore)

Comunicarea

(20 ore)


Nr.

de

ore


Conținuturile învățării

Cerințele de stat față de

nivelul pregătirii generale a elevilor

3

Noțiuni despre comunicare




Actualizarea noțiunilor despre comunicare, conversație, text, stiluri și tipuri de comunicare.
Tipurile de înțelegere după auz: globală, detaliată și critică (aplicativ).
Particularitățile alcătuirii descrierii localității, a monumentelor istorice și culturale.

Elevul și eleva trebuie:

  • să-și consolideze cunoștințele despre comunicare, text, stiluri și tipuri de comunicare;

  • să identifice și să folosească adecvat tipurile înțelegerii după auz;

  • să întrebuințeze adecvat particularitățile de alcătuire a descrierii;

  • să prezinte în ansamblu descrierea localității, monumentelor istorice și culturale.

4

Înțelegerea după auz




Receptarea după auz (globală, detaliată și critică) și înțelegerea după auz (instructivă, de familiarizare, selectivă) a textelor literare de diferite stiluri, tipuri și genuri și a textelor nonliterare.


  • să recepteze corect mesajul (povestire, informație, lecție);

  • să înțeleagă semnificația globală a mesajului ascultat;

  • să sesizeze informația primită și să facă notația;

  • să înțeleagă textele literare și nonliterare;

  • să-și exprime părerea, acordul sau dezacordul referitor la informația receptată pe cale auditivă;

4

Lectura




Citirea expresivă a textelor de diferite tipuri, stiluri, genuri și a textelor nonliterare.



  • să citească expresiv texte de diferite stiluri, tipuri și genuri cu voce și în gând, corect, conștient, cursiv, expresiv, cu viteză suficientă;

  • să împartă textul în fragmente logice și să alcătuiască planul de idei;

  • să cunoască cum se îmbină în text modalitățile de exprimare (narațiune, descriere, dialog, monolog);

  • să stabilească mijloacele expresiv-verbale ale limbii și să le explice;

  • să-și dezvolte priceperea de a utiliza corect mijloacele artistice în expresivitatea verbală la reproducerea gândurilor și sentimentelor exprimate în diferite texte;

  • să conștientizeze și să argumenteze valorile etice, generale ale textului;

  • să aprecieze corect cele citite și să-și expună părerile;

3

Vorbirea




Expunerea (amănunțită, concisă, selectivă) după planul dezvoltat, a unor texte literare narative cu elemente de descriere a localității. Expunerea concisă a textelor care țin de stilul științific și stilul publicistic.


Exprimarea dialogată și cea monologată conform situației de comunicare propusă.


  • să expună (amănunțit, concis sau selectiv) textele ascultate sau citite după planul simplu și cel dezvoltat întocmit de sine stătător;

  • să alcătuiască un dialog sau un monolog conform situației de comunicare;



  • să întrebuințeze replici de inițiere, menținere și încheiere a dialogului;

  • să respecte normele de conversație și normele limbii literare;

  • să-și exprime părerea proprie;

  • să participe activ la situații de comunicare dialogate;

  • să-și exprime acordul sau dezacordul demonstrând toleranță față de opinii diferite;

  • să-și îmbogățească vocabularul perfecționându-și exprimarea monologată și dialogată.

6

Scrierea




Alcătuirea textelor scrise (monolog, dialog).

Scrierea expunerilor. Expunerea amănunțită, selectivă și concisă a textelor narative cu elemente de descriere a localității, a monumentelor istorice și culturale. Expunerea concisă a textelor de stil științific și publicistic (inclusiv a emisiunilor tele și radio ascultate);


Scrierea compunerilor (după planul dezvoltat) cu introducere, cuprins și încheiere.
Compunere-descriere a localității (străzii, satului, orașului), a monumentelor istorice și culturale în baza observațiilor și impresiilor personale și după tablou;
Compunere-raționament pe teme moral- etice (în stilul publicistic).
Compunere narativă după cele audiate (cu elementele de început, cuprins sau încheiere date).
Însemnări tematice ca mijloc de însușire a celor auzite și citite.
Acte oficiale. Procesul-verbal.


  • să expună (amănunțit, concis sau selectiv) conținutul celor auzite, văzute sau citite după planul simplu sau dezvoltat alcătuite de sine stătător;

  • să folosească adecvat mijloacele lexicale și stilistice;

  • să respecte normele limbii literare;

  • să alcătuiască compuneri (prevăzute de programă);

  • să formuleze ideile;



  • să aleagă stilul potrivit exprimării;

  • să întrebuințeze diferite modalități de exprimare (inclusiv descrierea localității, a monumentelor istorice și culturale );

  • să utilizeze adecvat mijloacele expresive ale limbii și valoarea expresivă a mijloacelor artistice;

  • să întrebuințeze adecvat citatele;

  • să folosească corect semnele de punctuație;

  • să utilizeze diferite categorii lexico-semantice în comunicarea scrisă;


  • să-și perfecționeze cele scrise;




  • să alcătuiască procesul-verbal, să aleagă mijloacele lingvistice potrivite în dependență de conținut și stil;




Limba (75 de ore)

4


7

9

3

12


12


9


17

Actualizarea cunoștințelor din clasele 5-7.

Fonetica și ortografia (aplicativ).

Morfologia (actualizare).

Părțile de vorbire flexibile.

Părțile de vorbire neflexibile.

Ortografia părților de vorbire (aplicativ).

Lexicul și frazeologia.

Caracterul latin al limbii române. Limba literară, limba populară, limba vorbită, limba scrisă.

Structura etimologică a vocabularului:

cuvintele moștenite și cuvintele împrumutate.

Dubletele etimologice.

Componența lexicului din punct de vedere funcțional (actualizare).

Componența lexicului din punct de vedere relațional (actualizare).

Mijloacele de îmbogățire a vocabularului

(actualizare).
Familia de cuvinte (actualizare). Prefixoidele. Sufixoidele.
Unitățile frazeologice și clișeele internaționale.

Noțiuni de sintaxă (actualizare). Relațiile sintactice în propoziție (interdependență, coordonare, subordonare).

Legătura cuvintelor în îmbinarea de cuvinte:

acord, recțiune, aderare.
Mijloacele de realizare a relațiilor sintactice în propoziție (flexiunea, juxtapunerea, joncțiunea, topica, intonația, pauza).
Cuvintele și construcțiile incidente. Punctuația lor.

Vorbirea directă și vorbirea indirectă.


Adresarea. Semnele de punctuație.

Dialogul. Linia de dialog.

Anacolutul și elipsa.
Sintaxa propoziției.

Clasificarea propozițiilor după înțeles, după scopul comunicării, aspect și structură.



Predicatul.

Predicatul verbal exprimat numai prin verbe la moduri personale.

Predicatul nominal. Valorile sintactice ale verbului a fi.

Numele predicativ simplu și multiplu.



Subiectul.

Subiectul exprimat (simplu și multiplu).

Subiectul exprimat (complex și reluat).

Subiectul neexprimat (subînțeles și inclus).

Subiectul neexprimat nedeterminat.
Părţile de vorbire prin care se ex­primă subiectul (substantiv, pro­nume, numeral, adjectiv, verb la infinitiv sau participiu, adverb).
Subiectul unor verbe personale folosite ca impersonale.

Propoziţii fără subiect.

Acordul predicatului cu subiectul (acordul logic şi acordul prin atracţie).

Atributul.

Elementele regente ale atributului.



Atributul adjectival (exprimat prin adjectiv propriu-zis, adjective pro­venite din verbe la participiu).

Atributul substantival. Atributul substantival genitival, atributul sub­stantival prepoziţional, apoziţional şi în dativ fără prepoziţie.

Atributul pronominal genitival, pre­poziţional, apoziţional şi în dativ fără prepoziţie (dativul posesiv).

Atributul verbal. Atributul adver­bial.

Atributul interjecţional.

Complementul.

Elemente regente ale comple­mentului (numai verbul).




Complementele necircumstanţia­le. Complementul direct. Com­plementul indirect. Complementul de agent.


Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, condițional, concesiv, consecutiv.

Părţile de vorbire prin care se exprimă.




  • să consolideze cunoștințele și deprinderile referitoare la fonetică și ortografie;

  • să consolideze cunoștințele despre părțile de vorbire și ortografia lor;

  • să aplice deprinderile la ortografierea părților de vorbire;




  • să consolideze cunoștințele despre lexic;

  • să cunoască regulile de întrebuințare corectă a limbii (normele academice);




  • să cunoască originea dubletelor etimologice;

  • să întrebuințeze corect dubletele etimologice;

  • să deosebească cuvintele moștenite și cuvintele împrumutate;




  • să identifice și să aplice mijloacele de îmbogățire a vocabularului;




  • să consolideze cunoștințele despre familia de cuvinte;




  • să identifice unitățile frazeologice și sinonimele lor;

  • să explice sensul clișeelor internaționale;

  • să utilizeze cunoștințele despre lexic și frazeologie în comunicarea orală și cea scrisă;

  • să consolideze cunoștințele despre sintaxă;

  • să numească relațiile sintactice în propoziție;

  • să identifice mijloacele de realizare a relațiilor sintactice în propoziție;

  • să stabilească legătura cuvintelor în îmbinarea de cuvinte;



  • să cunoască și să întrebuințeze corect cuvintele și construcțiile incidente și semnele de punctuație;

  • să întrebuințeze corect semnele de punctuație la vorbirea directă și indirectă;

  • să întrebuințeze corect semnele de punctuație la adresare și dialog;

  • să identifice anacolutul și elipsa;

  • să clasifice corect propozițiile după înțeles, după scopul comunicării, aspect și structură;




  • să deosebească părțile de propoziție;

  • să alcătuiască propoziții de diferite tipuri;



  • să cunoască predicatul;

  • să identifice predicatul în propoziție;

  • să determine părțile de vorbire prin care sunt exprimate predicatul verbal și cel nominal;

  • să deosebească predicatul verbal de cel nominal;

  • să identifice funcțiile sintactice ale verbului a fi;

  • să ortografieze corect predicatele;

  • să alcătuiască propoziții, fraze, texte;




  • să stabilească subiectul propoziției;

  • să identifice exprimarea subiectului;

  • să deosebească subiectul simplu și multiplu;

  • să deosebească subiectul subînțeles și inclus;

  • să deosebească subiectul nedeterminat;




  • să identifice subiectul în enunț;

  • să stabilească părțile de vorbire prin care se exprimă subiec­tul;

  • să identifice subiectul simplu și cel multiplu;

  • să precizeze propozițiile fără su­biect;

  • să acorde predicatul cu subiec­tul logic și prin atracție;

  • să alcătuiască propoziții de dife­rite tipuri, întrebuințând și ortografiind corect subiectul;

  • să însuşească şi să delimiteze diferite categorii de atribute;

  • să le acorde corect cu partea de vorbire pe care o determină;

  • să utilizeze potrivit elementele regente ale atributului;

  • să stabilească părțile de vorbire prin care se exprimă atributul;

  • să construiască propoziţii cu atri­bute acordate şi cu atribute neacordate;

  • să întrebuinţeze corespunzător valo­rile stilistice şi expresive ale atributului în comunicarea orală şi cea scrisă şi în ex­primarea dialogată şi cea monologată;



  • să cunoască toate tipurile de complemente;

  • să deosebească complementele în cadrul pro­poziţiei;



  • să determine părţile de vorbire prin care sunt exprimate com­plementele;

  • să alcătuiască propoziţii cu toate tipurile de complemente;




  • să respecte topica şi normele ortografice;

  • să întrebuinţeze corespunzător valo­rile stilistice şi expresive ale complementelor în exprima­rea dialogată şi cea monologată şi în toate tipurile de comunicare.




2

Sistematizarea și generalizarea cunoștințelor.



Repartizarea orelor:

Comunicarea – 20 de ore; limba – 75 de ore;

lucrări de control – 7 ore; disponibile – 3 ore.


Linia socioculturală


Tematică orientativă

Aspect aplicativ

Limba – cel mai important mijloc de

cunoaștere, de comunicare.


Valorile spirituale.

Monumentele de arhitectură ale ținutului natal.

Concepția despre lume a poporului nostru.

Sărbătorile populare și obiceiurile referitoare la acestea. Vechile sărbători de la țară.


Frumusețea exterioară și frumusețea interioară a omului.


Ocrotirea naturii. Lumea faunei și lumea florei.
Cultura materială a poporului nostru.
Normele morale. Locul și rolul meu în societate.


Limba mea – comoara mea.
Iubește ceea ce este al tău, dar respectă și prețuiește în același timp și obiceiurile altui popor.
Ținutul meu – spațiu de comori spirituale.

Credința. Religia.

Ce cunosc tinerii contemporani despre șezători? Credințele populare. Mitologia.
Cum le înțeleg din punctul meu de vedere? Ce se spune în înțelepciunea timpurilor despre ele?

Starea ecologică în Ucraina.


Respectul față de toate profesiile.
Normele morale. Care este rolul meu în societate?


Linia de activitate (strategică)
Elevul și eleva conştientizează structura activităţii sale de cunoaştere în baza programei pentru clasa a 8-a (atât la comunicare, cât şi la limbă). Îşi aplică deprinderile general-instructive în comunicarea orală şi scrisă prin respectarea strategiilor de bază ale comunicării şi strategiilor de colabo­rare în cadrul lecţiilor şi în activitatea extraşcolară. Stabileşte de sine stă­tător scopul activităţii sale cognitive şi asigură realizarea lui. Îşi apreciază rezultatele sale şi ale colegilor, întrebuinţând analiza şi sinteza logică, comparaţia, generalizarea, concretizarea şi analogia. Îşi îmbogăţeşte şi actualizează permanent vocabularul.

Clasa a 9-a

(105 ore, 3 ore pe săptămână, disponibile – 3 ore)

Comunicarea

(20 de ore)


Nr.

de

ore


Conținuturile învățării


Cerințele de stat față de

nivelul pregătirii generale a elevilor




Noțiuni despre comunicare

1

Tipurile de comunicare. (Înțelegerea după auz, lectura, vorbirea, scrierea).
Tipurile de lectură și de înțelegere după

auz.
Actualizare noțiunilor despre comunicare, conversație, text, stiluri funcționale ale limbii și tipuri de comunicare.


Mijloacele de comunicare (verbale și nonverbale).

Elevul și eleva trebuie:

  • să generalizeze cunoștințele despre comunicare, conversație, text, stiluri funcționale ale limbii și tipuri de comunicare;

  • să deosebească tipurile de comunicare;

  • să folosească mijloace de comunicare (mijloace-cheie – limbajul verbal și alte elemente comunicative (mimică, gestică, privire);

  • să recunoască varietatea tipurilor de lectură și a înțelegerii după auz.




Înțelegerea după auz

4

Receptarea după auz. (Globală, detaliată și critică) și înțelegerea (instrumentală, de familiarizare, selectivă) a textelor de diferite stiluri, tipuri, genuri și a celor nonliterare.

  • să asculte cu atenție și să înțeleagă conținutul;

  • să se orientează în conținutul celor audiate;

  • să înțeleagă semnificația globală a mesajului receptat;

  • să alcătuiască planul simplu de idei;

  • să alcătuiască tezele celor auzite;

  • să întrebuințeze cunoștințele teoretice despre lexic, morfologie, sintaxă, stilistică, ortografie, ortoepie;

  • să formeze deprinderi și priceperi practice de utilizare a noțiunilor de limbă în diferite contexte;

  • să înțeleagă și să întrebuințeze diferite tipuri de înțelegere după auz.




Lectura

4

Lectura.

(inocenta, eficientă, competentă).


Citirea expresivă a textelor de diferite tipuri, stiluri, genuri.


  • să citească și să argumenteze diferite tipuri de lectură;.

  • să citească conștient, expresiv și cursiv texte care aparțin diferitor stiluri funcționale ale limbii, diferitor genuri în conformitate cu normele ortografice și ortoepice;

  • să identifice și să compare ideile principale ale textului;




  • să sesizeze expresivitatea mijloacelor plastice din text și să le compare cu mijloacele expresive din alte arte;

  • să exprime stările emoționale proprii în vederea dezvoltării gândirii logice și a imaginației.

  • să recepționeze esteticul realității descrise în text și să formeze o atitudine proprie față de cele relatate.

  • să conștientizeze valorile general-umane, etice și estetice ale textelor literare;

  • să exprime și să argumenteze părerile despre text;

  • să formeze o atitudine proprie față de cele relatate.




Vorbirea

5

Expunerea (amănunțită, concisă, selectivă) după planul simplu și desfășurat al unor text care aparțin diferitor stiluri

(științific, publicistic și beletristic



(artistic).
Exprimarea dialogată și cea monologată.

Conform situației de conversație propusă

(discuție particulară, dezbaterea unei teme, polemica).


  • să expună (amănunțit, concis sau selectiv) textele citite sau ascultate după planul simplu și desfășurat conceput individual.

  • să prezinte comunicări (referate) în baza a două-trei izvoare;

  • să alcătuiască diferite tipuri de monologuri (informative, narative, descriptive);

  • să alcătuiască dialoguri;

  • să întrețină un monolog sau un dialog conform situației de comunicare;

  • să cunoască și să respecte normele de conversație și etică;

  • să se adapteze la partener și la situațiile de comunicare prin adresare potrivită, selectarea adecvată a formelor de limbă, mimică și gesturi, ton și intonație;




Scrierea

6

Alcătuirea textelor scrise (monolog, dialog) aparținând diferitelor stiluri funcționale.

Scrierea expunerilor. Expunerea selectivă și concesivă a textelor științifice; expuneri cu însărcinări creative.

Scrierea compunerilor (după planul propriu).
Compunerea în stil publicistic pe teme moral-etice și sociale.

Povestirea pe o temă liberă aleasă de sine stătător (stilul beletristic).

Comunicarea (sau referat) în baza a două-trei izvoare pe teme morale, etice și sociale (stilul științific).


Scrierea actelor oficiale. Cererea.
Autobiografia. Curriculum vitae (oficial- administrativ).


  • să redacteze (amănunțit, concis sau selectiv) diverse texte;

  • să expună detaliat, consecutiv conținutul unui alineat (sau punct din plan);

  • să exprime atitudinea față de problema abordată (selectiv);

  • să scrie o comunicare (referat) în baza mai multor izvoare;

  • să alcătuiască compuneri (în stil publicistic, artistic, științific);

  • să formuleze ideile principale;

  • să selecteze materialele necesare pentru scrierea unui referat;

  • să întrebuințeze adecvat mijloacele artistice de exprimare;

  • să alcătuiască texte care aparțin stilului oficial-administrativ(cererea, autobiografia, curriculum vitae);

  • să respecte cerințele față de scrierea actelor oficiale în stilul oficial-administrativ;

  • să respecte normele ortografice și de punctuație, normele limbii literare.




Limba

( 48 de ore )

15


14

6

6


4

3

3

16

5

Lexicul (actualizare).

Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului. Modalitățile. Împrumuturile lexicale (vechi și noi).


Tipuri de dicționare.
Neologismele (actualizare).

Rolul neologismelor în dezvoltarea sinonimiei.

Cuvântul și contextul. Sensul propriu (de bază și secundar), (conotativ); sensul figurat (denotativ). Sensul lexical și sensul gramatical
Categoriile semantice.

Sinonimele. Omonimele. Paronimele. Cuvintele monosemantice. Cuvintele polisemantice.

Pleonasmul. Tautologia și repetiția. Argoul și jargonul.


Noțiuni de sintaxă.

Discursul. Relația text, frază, propoziție, cuvânt. Tipuri de propoziții (actualizare).

Propoziția principală și propoziția secundară.

Propoziția regentă și propoziția subordonată. Raporturile de coordonare și cele de subordonare în propoziție și în frază;



Fraza.

Relațiile sintactice în frază (interdependență, coordonare și subordonare).

Mijloacele de realizare a relațiilor sintactic (flexiunea, joncțiunea, juxtapunerea, topica, adnotația și pauza)

Sintaxa frazei.

Predicatul și propoziția subordonată predicativă.

Predicatul verbal și predicatul nominal (actualizare)

Problemele ale acordului (acordul după înțeles și acordul prin atracție).

Propoziția subordonată predicativă.



Subiectul și propoziția subordonată subiectivă.

Subiectul (actualizare).

Subiectul nedeterminat (aplicativ).

Propoziția subordonată subiectivă.

Elementul regent al propoziției subiective.

Propoziția principală insuficientă.

Atributul și propoziția subordonată atributivă.

Atributul (actualizare).

Propoziția subordonată atributivă.
Utilizarea corectă a pronumelui relativ care introduce propoziția subordonată atributivă.


Complementul direct și propoziția subordonată completivă directă.

Complementul direct (actualizare).

Propoziția subordonată completivă directă.

Complementul indirect și propoziția subordonată completivă indirectă.

Complementul indirect (actualizare).


Propoziția subordonată completivă indirectă.
Complementele circumstanțiale și propozițiile subordonate circumstanțiale.

Complementele circumstanțiale (de loc, de timp, de mod, de cauză de scop, condiționale, concesive, consecutive. (actualizare).

Propozițiile subordonate circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop.

Propoziția subordonată circumstanțială condițională.

Propoziția subordonată concesivă.

Propoziția subordonată circumstanțială consecutivă.



Punctuația și ortografia.

Semnele de punctuație (virgula, punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, punctul virgula, două puncte, semnele citării/ghilimelele/, linia de dialog, linia de pauză, parantezele, punctele de suspensie, cratima).

Semnele ortografice (cratima, apostroful, punctul, linia de pauză). Utilizarea lor la ortografierea unor cuvinte.
Valoarea funcțională și expresivă a semnelor ortografice și de punctuație.


  • să cunoască ce este lexicul;

  • să aplice mijloacele externe și interne de îmbogățire a vocabularului;

  • să deosebească tipurile de dicționare și să le întrebuințeze;



  • să înțeleagă rolul neologismelor și să le utilizeze adecvat;

  • să deosebească sensul propriu (conotativ) de cel figurat (denotativ), sensul gramatical de cel lexical;

  • să identifice și să întrebuințeze corect sinonimele, antonimele, omonimele, paronimele, cuvintele monosemantice și polisemantice;

  • să evite pleonasmul în comunicare;

  • să deosebească tautologia și repetiția;

  • să deosebească argoul și jargonul;

  • să cunoască ce este discursul;

  • să înțeleagă relația dintre text, frază, propoziție, cuvânt;

  • să identifice tipurile de propoziții (principală, secundară, regentă, subordonată);

  • să stabilească raporturile sintactice în frază

(coordonare și subordonare);

  • să le întrebuințeze conform regulilor din sintaxă;

  • să cunoască ce este fraza;

  • să stabilească relațiile sintactice în frază;

  • să identifice flexiunea, joncțiunea și juxtapunerea ;

  • să întrebuințeze corect mijloacele de realizare a relațiilor sintactice în frază:

  • să respecte topica, intonația și pauza;

  • să folosească corect dialogul ,vorbirea directă și indirectă, cuvintele și construcțiile incidente, adresarea în comunicarea orală și scrisă;

  • să respecte semnele de punctuație corespunzătoare;

  • să înțeleagă ce este fraza;

  • să identifice frazele în text;

  • să alcătuiască fraze;

  • să le folosească: în comunicarea orală și scrisă;




  • să cunoască și să deosebească predicatul verbal de cel nominal;

  • să cunoască regulile, acordului;

evită acordul după înțeles și acordul prin atracție;

  • să identifice propoziția subordonată predicativă;

  • să alcătuiască fraze cu acest tip de subordonată şi s-o întrebuințeze în comunicare;

  • să identifice subiectul;

  • să identifice propoziția subordonată subiectivă;

  • să întrebuințeze subordonata subiectivă în comunicare;

  • să alcătuiască fraze cu subordonata subiectivă;

  • să cunoască natura elementului regent al subiectivei;


  • să determine insuficiența semantică sau sintactică a propoziției principale insuficiente;




  • să identifice corect atributul;

  • să alcătuiască fraza cu acest tip de subordonată;

  • să deosebească în cadrul frazei propoziția subordonată atributivă;

  • să le întrebuințeze în comunicarea orală și scrisă;

  • să utilizeze corect elementele introductive și semnele de punctuație;




  • să cunoască ce este complementul direct;

  • să determine propoziția subordonată completivă directă.



  • să alcătuiască fraze cu acest tip de subordonată;

  • să utilizeze corect elementele de relație;

  • să respecte topica și semnele de punctuație;

  • să o întrebuințeze adecvat în comunicare;




  • să identifice complementele indirecte;

  • să determine în cadrul frazei propoziția subordonată completivă indirectă;

  • să folosească adecvat propoziția subordonată completivă indirectă în comunicarea orală și scrisă;

  • să utilizeze corect elementele de relație, semnele de punctuație;

  • să construiască fraze cu acest tip de subordonată;




  • să deosebească tipurile de complemente circumstanțiale;

  • să alcătuiască fraze cu toate tipurile de subordonate circumstanțiale;

  • să utilizeze corect elementele de relație și semnele de punctuație ;

  • să cunoască topica propozițiilor subordonate circumstanțiale;

  • să folosească adecvat toate tipurile de subordonate circumstanțiale în comunicarea orală și în cea scrisă.

  • să cunoască sistemul de semne convenționale cu rol de a marca, în scris, pauzele, intonația, întreruperea cursului vorbirii;

  • să le utilizeze corect în lucrările scrise;

  • să folosească semnele ortografice la scrierea corectă a unor cuvinte;




  • să însușească valoarea funcțională și expresivă a semnelor ortografice și de

punctuație.

3

Sistematizarea și generalizarea cunoștințelor.


Repartizarea orelor:

Comunicarea – 20 de ore; limba – 75 de ore;

lucrări de control – 7 ore; disponibile – 3 ore.
Linia socioculturală


Tematică orientativă

Aspect aplicativ

Dezvoltarea limbii materne. Îmbogățirea exprimării cu mijloacele expresive ale limbii.

Așezarea geografică și bogățiile naturale ale statului nostru.


Simbolica statului. Imnul. Drapelul. Stema.
Originea și dezvoltarea poporului nostru.
Cultura și civilizația.
Obiceiuri, datini și tradiții populare.

Arta. Frumosul în arhitectură, în pictură, în zugrăvire, în teatru, literatură, cinema.


Valorile morale și general-umane.


Lumea profesiilor. Munca intelectuală și munca fizică.


Învățământul în statul nostru.
Problemele satului și ale orașului contemporan.

Mijloacele mass-media. Emisiunile televizate și radiofonice preferate.

Etica comunicării și eticheta.


Limba maternă – floare eternă.

Mă mândresc cu tine, Ucraină!

Culori, semnificații și simboluri.
Eu sunt cetățean al Ucrainei.
Cum le înțeleg și ce știu despre ele?
Cum se sărbătorește o nuntă?

Farmecul sărbătorilor de iarnă.


Atitudinea față de monumentele istorice și față de simboluri. Muzica clasică și contemporană. Compozitorii și cântăreții îndrăgiți. Pictori renumiți.
Bunătatea, credința, devotamentul, iubirea, corectitudinea, omenia, bărbăția sunt valori de neprețuit.
Toate profesiile sunt bune.

Ce profesie îmi place?


Cine știe carte ajunge departe.
Pământul are nevoie de îngrijirea noastră.

Opinia mea despre aceste emisiuni.

Ce-mi place să citesc în ziare?

Mass-media viitorului. Profesia ziaristului.


Oare știm a asculta și a înțelege?

Cum ne comportăm în timpul conversației?



Cum ne comportăm în locurile publice?

Linia de activitate (strategică)

Elevul și eleva conștientizează structura, motivul și scopul activității sale de cunoaștere în baza programei pentru clasa a 9-a la comunicare și la limbă (în clasa a 9-a se sistematizează și se generalizează cunoștințele, deprinderile și priceperile în legătură cu faptul că se termină cursul de studiere a gramaticii). Își stabilește de sine stătător finalitățile activității sale cognitive și asigură realizarea ei (aplicativ), conștientizează structura activității sale cognitive: activității de gândire logică – analizează, compară, concretizează, generalizează, face o sinteză, experimentează, descoperă inductiv și deductiv, face concluzii prin analogie, apreciază, argumentează, susține teze, apreciază critic, combate în mod tolerant informația greșită. Respectă normele și etica comunicării, normele limbii literare.



Каталог: img -> zstored -> files
files -> Програма розвитку дітей дошкільного віку зі спектром аутистичних порушень
files -> Програма фізична культура для спеціальних медичних груп у
files -> Про затвердження Порядку підготовки фахівців ступеня доктора філософії та доктора наук у вищих навчальних закладах (наукових установах) 57 Змінити назву Положення
files -> Програма література (російська та зарубіжна)
files -> Природознавство 4 клас
files -> Програма для загальноосвітніх навчальних закладів: Географія. 6 9 класи
files -> Програма для загальноосвітніх навчальних закладів (класів)
files -> Програма для загальноосвітніх навчальних закладів

Скачати 241.04 Kb.

Поділіться з Вашими друзьями:




База даних захищена авторським правом ©uchika.in.ua 2020
звернутися до адміністрації

    Головна сторінка